Oameni pe care nu-i înțeleg (și cred că nici nu vreau)

Întrucât săptămâna trecută am fost la un prea fain festival din echipa căruia am făcut parte, m-am rupt cumva, pentru câteva zile, de feed-ul obișnuit de Social Media, cu orice vine el de obicei – fie ce urmăresc (din ce în ce mai puțin 🙁 ), fie din alea de fac vâlvă și nu-mi prea doresc să le știu …

Nu trebuie ca „de mâine să…”, dar cum ar fi totuși?

În ultimii ani au ajuns să-mi stârnească un anumit tip de privire rezoluțiile de final de an, de început de an, început de sezon, 1 ale lunii. Am învățat în timp că dacă rezoluțiile nu sunt în acord cu mine, cu ce vreau de la mine, țin fix cât a ținut dorința – câteva zile, …

Între „oare cum ar fi fost” și „niciodată nu e prea târziu”. Unde te regăsești mai des?

I-am admirat cu o fascinație demnă de pus pe piedestal pe cei care știau încă de când erau mici ce aveau să ajungă când se vor face mari. Încă mă surprind uitându-mă cu o uimire admirativă la copiii pe care-i văd hotărâți că vor ajunge medici, polițiști, profesori sau fermieri. Și nu, nu mă refer …