De ce (cred eu că) unii dintre antreprenorii de azi sunt încă departe de succes. Din experiența mea de creator de conținut pentru branduri
Îți trebuie un curaj cât casa ca să pornești într-o aventură pe cont propriu, darămite să mai pui și o afacere pe picioare, care să și funcționeze și să-ți aducă ani la rând profit. Cunosc prea puțin (încă) din antreprenoriat față de cât mi-aș dori să știu sau aș avea nevoie să știu, dar m-am aruncat într-o astfel de aventură, am eșuat, am învățat lecțiile, am luat-o de la capăt pentru ca mai apoi să merg în paralel cu două activități care tehnic vorbind erau niște business-uri mici. Unul e în prezent pus pe pauză, poate chiar închis definitiv, încă nu mă pronunț.
E imensă provocarea, iar pentru cine crede că oricine poate să facă asta, ei bine, nu e chiar pentru oricine. Dar din încercare și eșec poți să-ți dai seama dacă ai resursele să mergi mai departe și să redresezi lucrurile ca să continui, să începi altele noi sau nu. Așa că oricine e deschis să încerce. Măcar nu vei trăi cu gândul permanent „cum ar fi fost dacă”. Pe mine, recunosc, asta m-a făcut să mă arunc în gol fără să știu mai nimic despre ce înseamnă o afacere.
Sunt antreprenori în ziua de azi, în 2026, care nu înțeleg că o colaborare pe care o au este un parteneriat, iar furnizorii sau prestatorii de servicii nu sunt subordonații lor.
Am deja 10 ani de când lucrez într-un domeniu care se bazează pe colaborare și deschidere, astfel că m-am gândit că e o idee bună să abordez subiectul. Menționez că tot ce spun aici se bazează doar pe experiența proprie și nu am cum să generalizez în niciun fel lucrurile. Și nici nu vreau. De asemenea, cred că merită spus și faptul că am fost și sunt în activitățile mele de ambele părți ale baricadei – atât furnizor de produse, prestator de servicii, cât și client al altor firme care prestează servicii sau furnizează produse. Nu știu cum să fac fraza subliniată mai sus să sune mai dulce, așa că o las fix așa cum e. Ea pleacă însă de la multe experiențe pe care le-am avut cu potențiali, actuali și foști parteneri sau clienți. Și pentru că în ultima perioadă am fost mult mai atentă la felul în care reacționez și la motivele pentru care am o reacție sau alta, recunosc că asta m-a făcut să mă uit mai cu atenție și la colaboratorii mei, dar și la ce stă în spatele unor atitudini sau comportamente, reacții.
Un aspect la care mai au de lucrat mulți dintre antreprenorii de succes români: relația cu sine
Am observat că lucrul cu unii parteneri e mai dificil atunci când ei nu înțeleg pentru ce intră într-un parteneriat sau motivele unei colaborări. Desigur, plecăm de la premisa că vorbim despre profesioniști, antreprenori deja validați de piață de ani de zile ce colaborează cu un alt antreprenor/soloprenor/freelancer pentru unele servicii. În cazul meu, servicii de creare de content. Din păcate, din ce am observat, unii dintre antreprenorii de succes din România nu s-au eliberat de povara șefiei în care ordinele se dădeau unidirecțional, iar discuția aparent deschisă și bazată pe încredere este doar de fațadă. La un moment dat, pe parcursul colaborării, fațada pică și, deși termenii agreați au fost cât se poate de clari, sunt unii antreprenori care încep să dea cu directive în stânga și în dreapta sau chiar să revendice lucruri neagreate, nestabilite de comun acord prin contract. Și nu, nu mă refer la ceva minor, de câteva minute, ce poate fi rezolvat imediat și care nu modifică jumătate din planif-ul dintr-o zi sau alta. Mă refer la cazurile în care te trezești într-o discuție în care fiecare pare că vorbește o limbă diferită cu celălalt. Tu îi spui că poți de acum încolo să planifici ce își dorește și că până în acel moment nu a fost adusă în discuție o direcție de acest fel, el îți spune că trebuia făcut, trebuia dres, de ce nu s-a făcut, cum nu s-a făcut deja. Nu mai continui, cred că e destul de clară imaginea. Momentul, tonul și abordarea merită însă a fi analizate. Pentru că e limpede că nu pleacă de la ideea și energia unei colaborări, unei relații de egalitate, ci dintr-una de șef-subordonat, om de business vs. om dator cu ceva acestuia. Ori în acest caz, nu pierde o singură parte, nu pierde relația dintre părți, dar pierde mai ales afacerea. Pe termen lung.
O colaborare, un parteneriat are menirea (în multe dintre cazuri) să degreveze o afacere de unele activități și de a-i da timp antreprenorului să se gândească la afacere, la dezvoltare, inovație.
În același timp într-un parteneriat onest ambele părți își doresc același lucru – creșterea business-ului. Poate că pare că cel care îți scrie texte e interesat doar să taie factura sau să o umfle. Nu e. El își dorește la fel de mult ca antreprenorul să crească pentru că asta reflectă și munca pe care el o face, pe care apoi o poate pune într-un portofoliu cu încrederea și mândria că a contribuit, măcar pentru o perioadă, la ascensiunea brandului respectiv.
Motivul pentru care cred că antreprenorii recurg la atitudini și abordări greșite într-o colaborare este relația cu sine.
Relația cu sine: cheia unui parcurs echilibrat și a unor rezultate vizibile în cifrele businessului
Pe mine un antreprenor de succes care stagnează sau avansează în business cu frâna de mână trasă mă duce cu gândul la cât de bine e cu el însuși. Nu pot aici să intru într-un subiect atât de sensibil și vast pentru că nu am nici competența și nici intenția să mă duc pe o astfel de direcție. Cert este că analizând prin comparație câțiva afaceriști români, interacționând îndeaproape cu ei, nu am putut să nu remarc lipsa de viziune a unora ce își doreau să controleze orice mic amănunt din întregul puzzle al afacerii în contradicție totală cu creșterea de trei ori mai mare și într-un timp mai scurt a altora care alegeau să delege lucrurile și să se concentreze pe găsirea resurselor pentru dezvoltare. Îmi dădea cu virgulă, cum se spune, până când găseam explicația, deja cunoscută în mediile de business – o afacere nu poate să crească mai mult decât antreprenorul din spate. Da, până nu am văzut aspectul ăsta concret, în practică, nu l-am crezut, dar chiar așa este. Mi se aplică și mie, fără niciun dubiu.
Din fericire, pentru fiecare antreprenor de acest fel există și contexte care să-i arate că nu poate să continue așa dacă vrea oameni de calitate și de cursă lungă alături. Antreprenoriatul românesc făcut și asumat pe bune se conturează cu pași mici, dar zic eu că din ce în ce mai bine în ultima perioadă. Cu toate astea, aș recomanda orice tip de terapie sau de program de autocunoaștere care să-i facă pe antreprenori sau viitori antreprenori să înțeleagă că totul pleacă de la ei.
Neasumarea, dorința de control, frustrările revărsate și expuse haotic, lipsa tacticii de a da un feedback, micro-managementul – toate astea vin de undeva și până ce nu și le rezolvă, antreprenorii nu pot să aibă pretenția să inspire, să fie urmați, să crească afacerea și comunitatea din jurul ei.
Semnale că parteneriatul ar putea să scârțâie
Desigur, o să mi se spună că sunt, în general, semnale de alarmă care ar trebui să dea de gândit astfel încât să nu intri într-un parteneriat cu un antreprenor care nu e într-o relație bună cu el. Sunt și nu sunt. Așa cum am spus, plecăm de la premisa onestității de ambele părți, ori dacă eu spun, povestesc, arăt și dau exemple de acțiuni ce pot fi făcute ca să creștem brandul – adică am deschiderea unei discuții sincere, am așteptarea ca și de cealaltă parte să se întâmple la fel. Am dat crezare intuiției în multe cazuri și mi s-a dovedit că am făcut cea mai bună alegere să Nu dau curs unei colaborări oricât de strălucitoare putea ea să pară. Cu altele însă nu e chiar așa de simplu, oamenii au zile și zile, par a fi deschiși la tot ce le spui, își arată entuziasmul pentru ca, mai apoi, să arate că de fapt deschiderea respectivă e o mască pe care o afișează peste un fel de a ci ce nu vrea să lase deloc lucrurile din frâu.
Când reduc cele de mai sus la o singură concluzie aceea e că relația cu sine este sau ar trebui să fie pe primul loc în viața oricărei persoane. Atunci când ești angajat lucrurile poate par mai simple pentru că trebuie să-ți faci treaba, interacționezi, te faci plăcut prin felul de a fi și poate sunt puține lucruri care ar declanșa reacții pe care nu poți să le maschezi. În antreprenoriat, a nu fi bine cu tine se reflectă în business și oricât ai vrea să parezi, cifrele într-un final vor vorbi de la sine.
Tu cât de bine ești cu tine?
